murirea întru divinitate
poartă semne de carte
iubito, ești toamnă,
o entitate plumbică
Bachusvia citește
semne de carte într-o
primăvară unde floarea
potopește ochiul
crenguța de măslin
în uscăciunea verii
verii se sărută pe obraji
a regăsire
vierii aleargă după puță
cer cu disperare o steluță
uitat în diaspora Gheenei