Nu sunt ca înainte, n-am cum să fiu,
Îi mulțumesc Domnului că încă sunt viu,
Prin câte am trecut, încă sunt tare,
Mi-au pus multe piedici, dar sunt în picioare.

Sunt cu fruntea ridicată,
Fac față în această lume spurcată,
Înconjurat de lichele și oameni de nimic,
Fără frică, cu glas tare, sunt gata să zic:

Nu-mi plac oamenii ce mă vorbesc pe la spate,
Nici pe cei ce mă amenință, nu mi-e frică de moarte,
Unii au tras cu pistolul, nu m-au nimerit,
Așa a fost să fie, Dumnezeu m-a ferit.

Nu uit niciodată zdren*ele ce m-au trădat,
Ca pe niște regine pe toate le-am tratat,
Unele au plecat fără să spună de ce...
Altele au rămas, nu înțeleg de ce...

Au fost și fete ce merită respect și stimă,
Andreea, Cristina, Adela, o să-mi rămâneți în inimă,
Cine e acum lângă mine, o fată minunată,
Un îngeraș drăguț, ce-mi dă noroc în viață.

Nu sunt poet, dar îmi place să scriu,
În lumina reflectoarelor, nu-mi place să fiu,
Criticilor, nu vă chinuiți să citiți,
Nu e pentru voi, mai bine muriți !

Nu mă cunoașteți, de ce comentați ?
Stați de vorbă cu mine și o să aflați,
Prin câte am trecut, cine sunt cu adevărat,
Nu vă îngămfați că vă dau șah-mat.

E prima dată când scriu mai vulgar,
Dar nu pot să fiu drăguț cu analfabeții ce apar,
Îmi cer scuze la doamne și domnișoare,
Am spus "domnișoare", nu târ*e penale.

În final, îți mulțumesc de-ai citit,
Sunt puțin furios, dar asta am trăit,
Am fost privit cu ură și dispreț,
Că-n lumea asta trebuie să dispară ce-i măreț.