Ești amazoană printre stele,
Pe calul tău de argint curat,
Ești calda rugă printre ele,
Sfințindu-mi cerul de păcat.

Tristă și-ascunsă în durere,
Eu te-am găsit și te-am iubit,
Te-am învățat să lupți cu ele
Și-nvingătoare m-ai robit.

Privirile-ți băteau în valuri,
Plecându-se pe țărmul meu,
Pe stânci, cu colții de balauri,
Stăpâna tu le esti, nu eu..

Te-aștept pe pragul dimineții
Și calul ți-l închid în stală,
Îi dau să bea din apa vieții
Și fan in iezle-i pun,o pala,

Tu ești pe pat în adormire,
Ud un ștergar în lacrimi sfinte,
Pe corpul tău de mănăstire,
Las sarea lor să te alinte.

Cu corpul tău mă plămădesc
Și ne-nvelim cu asfințitul
Sub ochii sfântului ceresc,
Din noi se naște răsăritul.