mi-a împletit destinul
părul în cozi
bunica
nici ei nici mamei nu le înțelegeam parkinsonul
tata avea răbdare
cuvinte
o lingură care ducea supa
și umeri
vânjoși
le păream noi
copiii
se scuturau de griji ca de friguri
azi
mama și icoana
noi
și coliva
cu sufletul covrig