Am așternut o piatră unde un râu izvorăște.
Am stat acolo privind cum dispare.
Și mă uitam;
Și mă uitam;
"- Of, ce trist că nu o mai văd!"
Și plec!
Și merg!
Și fug!
Și obosesc!
Și mă opresc!
Și îmi întorc privirea pierdută.
Uitasem de ce alergam.
Și mă gandeam!
Și închid ochii!
Și văd roșu!
Și mă pierd!
"-Relativ omenesc", îmi spun!
Și ce?
Și de ce?
Și cum?
Oare pentru ce?
Și plec!