Uneori cred că n-am timp
să mă bucur de tot ce văd,
mă opresc într-un loc ca un sâmbure,
îmi înalț lujerul și privesc
minunăția în care mă aflu.

Devin o coloană fără sfârșit
cu unghiuri dispuse pe toate laturile
fără să le măsor farmecul,

capăt o înțelegere celestă

Asemeni celui care-și caută înțelepciunea
cum gânditorul de la Hamangia,
port în cap un întreg univers
pe care nu-l pot stăpâni,

îmi ofer ajutorul
fără să mă desprind din gânduri
și plutesc pe nori de lumină.