și chiar de-n viață este multă fiere
în toate ești o vrednică albină
în dimineață, ca o concubină
ești strop de soare în lichefiere
în noapte ești fuior de ață lină
argintul său din lună bland îl cere
tu ești eternul basm despre tăcere
în încântarea Păsării, deplină
în strigătul sărmanului spre raiuri
nu e pudoare-n straniul său afect
tu uneori vorbești pe-a sale graiuri
într-al dumnezeirii dialect
încununat cu patimă de vai-uri
tu ești a mea, eu sunt puțin defect