cot la cot cu truda mamei
pe imensul câmp cu sfeclă
un băiat numit de treabă
și-o fătucă-n zorii zilei
la prășitul cel dintâi

din dulceața moștenită pun
sub sapă
în țărână

s-au tot scurs ani buni pe rând
vremurile sunt schimbate
doar tractoare-s traag la brazde
câțiva oameni fac de toate

mama-i singură în zare
scoate sfecla cu țapina
pare-un pic nefericită
aplecată-n munci de rob

fiii sunt la școli
departe
cultivând speranțe

fiul e acum fecior
iar fătuca de-altădată
înger candid e de zahăr
în vorbire și
în port