să taci din condei să taci din mâini și din gânduri
să simulezi că mănânci plimbând lingura mereu goală la gură
să îmbrățișezi aerul ca pe o amantă mustind de dorință
să faci pașii numai acolo în pantofii tăi până le cresc rădăcini adânci
să vezi cerul doar un borcan antiseptic
să miroși absențele cu nările amândouă și să le înveți parfumul
să umpli iarăși lumea cu sinele tău cenușă de phoenix