ce ți-e și cu nebunia
apare când ți-e lumea mai dragă
anchilozându-ți zâmbetul în colțul gurii
clamând în stânga și în dreapta
stupizenia cu care privesc ceilalți
când îți scrii existența pe paragrafe
după ce ți-o citesc
te-acuză de plagiat
ca și cum te-ai dezbrăca de identitate
în mijlocul drumului și hop vine altul
își pune pe umeri visele decepțiile pasiunile
angoasele iubirile și tristețile tale
deposedându-te de cine-ai fost
când vorbești cu golul din tine
remarci cât de transparentă ți-a rămas imaginea
încât îți vine să dezbraci pe altul
acoperindu-ți sufletul
dar nu poți de zâmbetul care-ți străbate
zeci de kilometri înainte și-napoi
căutând un gram de curaj
să nu dea în plâns



18 iulie 2014