dintre buzele tale fragede și
ale mele ca pietrele aspre
petalele trandafirului preferat
le dau deoparte întocmai
cum obișnuiesc să fac
și cu perdelele în zori

crema rujului tău îmblânzește
asprimea stăruințelor mele

candoarea ce sălășluiește-n tine
întinde peste cliPocitul suprafeței
vulcanilor mei noroioși aburii
liniștiți ai zorilor inocenței
ca după o ploaie caldă
binecuvântată
în mijlocul
verii

semeni cu ochii inocența privirilor ocolitoare cu
vorbe așezate scoase de sub tiparul bunelor maniere
cu NUuri inofensive ale vocii tremurânde

accept rușinat reproșul tăcerii
trimis să-mi sfințească crinul

degeaba mă-ntreb insistent
când oare
voi fi ca tine atât de bogat
în candoare