cântărește Mnezău
pe cel sărman dar care
Lumină are
dintr-o lumânare


dormind la căpătâiul Cuvântului
simt adierea vântului
ce litera stă să-mi toace
prin răstoace
și prin diverse aluviuni


eram de întâmpinat minuni
în lumânarea sacră

doar o soacră
îmi făcea lumânarea acră