cerul e greu ochii păpușilor sunt tulburi
e mult prea plin de măști de groază
de rânjete de clovni care își spală fardul
în același lighean
o ultimă dragoste moare
sub paharul gol întors ca o clepsidră
pe spinarea bolnavă a lumii
și cât de frumos începuse
spuneau sibilele cu glasul de cristal


*
strâng pumnii de durere iar ea îmi încalecă pe inimă
îmi rupe creierul ca pe-o juma de nucă
mă fură dincolo de centura de castitate
și toți spun că încă mai vor
încă un pic de vin roșu pe giulgiu
încă o pată pe rochia miresei
încă o icoană mânjită de ceară ferecată în aur
doamne de ce ai lăsat


*
în grădina secretă un copil al nimănui
mușcă dintr-o cireașă amară
voia să crească să facă ocolul pământului
dar jerbele de crini s-au uscat prea devreme
fiindcă doar moartea nu e liberă
vom dispărea
și eu și pasărea mea albă