dintr-o dată, mi s-a strâns inima și a pocnit :
ți-am numărat în păr abisul infinit-
trei fire albe și-o migdală-n creștet
nisip să mai tot torni în lanul vested.

noi suntem cireșari, dar ne-au murit în sâmburi
ce n-am putut cuprinde și-am sădit pe dâmburi.
pe toți naiba să-i ia : deși cu miopie
privirea-mi scuipă-n veci mizantropie.