Te-am ancorat în privirea mea
de parcă tot restul era o negură densă
și tu erai singura lumină după care mă ghidam.
Mi-am odihnit tăcerea în jarul din tine.
Mi-am lăsat convingerile să se înece
în fumul țigării tale,
uitată atârnată în spațiul dintre temerile noastre.
Mă încearcă un sentiment de deja-vu.

…Dar hai să-ți spun o poveste
despre un alt timp și-aceiași noi:
‘Au fost odată doi copii
ce refuzau să crească.
Au fost de multe ori.’