acum îmi lipsește
mirosul de tutun pe stomacul gol
pe care îl uram -
mereu te găseam în bucătărie
cu țigara aprinsă

și undeva-i un gol
ce se ascute uneori noaptea
sau mă pândește în minutele
în care uitarea se lasă peste pleoape
ca o mare ce spală țărmuri

între mine și tata
ceva e ciudat
mi-e teamă că fără tine
legătura dintre noi e absurdă
vidul rămâne mereu neumplut
urmă de pas neștearsă de vânt
grădină goală
și noi doi, la margini
nu știm ce să ne spunem

și cui mă întreabă
n-am ce să-i zic
golul se adâncește
cu fiecare apus cu fiecare piatră
ceva în mine e mut și foarte departe
nori de praf cutreieră pământul
dintotdeauna
cenușă și pulbere