... și renășteam dincolo de aici
pierdută cu propriul accept
într-o frenetică încântare – nedumerire-albastră
de stele și abisuri peste care
neostoit timpul plămădea
coliere nesurghiunite de ere

încremenită acolo sus
uitasem să mai privesc dincoace
la bulgării de pământ
așternuți boem
pe dreptunghiul neregulat
al câmpiei agreste
sau la neorânduiala verdelui crud
căzut la voia primei întîmplări
..........................................................

dar focul îngheață
lumina se stinge
închisă de tot la culoare
și cade haotic
pe trepte scâncinde
ce duc nicăieri
icoana-adumbrită
a aripii frânte
tresaltă și geme
încet, ea se pierde...
condurul de aur
pierit-a și el...
de-acum amintere-i
se aude doar râsetul jalnic
al celui ce, meșter, – pe-un preț derizoriu
știuse să scape
de ieftina-i marfă din... pai!
ce-i drept, nici prea mult
cu dânsul eu nu mă tocmisem
furată de visul cel galben
..........................

eiii! și-acum, ce voi face?
pe care cărare voi merge
să cer
un strop de-ndurare
de soare
de ploaie
sau cer?!

...........................................

... și totuși...
voi merge la piață
(aproape, aici, ... la Obor)
voi lua 5 porumbi
... pentru fiert
în ceaunul de la bunica
pe vechile pirostrii
negre
din fier...

îmmm..., ce bine miroase porumbul!
ce galbene-s boabele lui!
aici, în căsuța din vale,
nu-i loc de căderi,
nu-i loc de regrete,
de gândul stingher

manânc cu nesaț și
prin ciobul deschis la culoare al sticlei
îmi văd în ogradă bunicul
trudind aplecat
la lemnul din care
curând, peste-o lună,
va face o sanie mică...

nu-i loc de regrete
nu-i timp de dureri
aici miroase-a porumb
și a cer