grei ca niște cruci de piatră trec salcâmii peste câmpie
și se așează în nordul satului turtit de soare albit de praf

- soldații Domnului trimiși în câmpie salcâmii în ei dorm îngerii și cucii.

uită-te la sufletele oamenilor de pe aici par a fi lanuri
de porumb schilodite de secetă torsionate năprasnic
de munci de nevoi de soartă se aud trosnind la fiecare
schimbare de vreme sau când trec păpădiile suflând
în tijele lor lungi peste mormintele străbunilor umbrite de maci
dacă ești mai atent vezi încolțind semințele de grâu în priviri
de sub unghii la subsuori de sub umbră sub tălpi

vine o vreme când țăranii urcă la oraș
ca și cum o soartă rea i-ar smulge din câmpie
în urma lor doar jale urgie rădăcini frânte
și o tristețe cât cerul de mare
cad zidurile ce împresoară satul unul câte unul
biserica se îngroapă adânc în miriștea pustie
sub dudul scund bătrân uitate cruci
în rămurișul lui un cuib de cuc deasupra luna luna