Noaptea visului meu

Într-un vârtej de clinchete nocturne
Purtate de greieri, parcă cufundați în vodcă veche
Ne răsăream unul pe altul, două turle
Ce se iubesc din depărtări, nespus, fără pereche!

Cruzimea nopților reci și deochiate
Se așternea ca un cearceaf printre frunze de toamnă
Și mii de culori sucite, parcă crăpate
Se adăpau dintr-o iubire pură, ce la vis îndeamnă...


Un gol mă trezea în noapte, un gol de suferință
O mână de-a ta pe fruntea mea plină de greutăți ca huma -
O simplă privire dreaptă, ce mi-a născut credință:
-Ce mult te pot iubi, cu tine, nu răzbește-n noapte bruma!

Hai să-i plictisim pe pești vopsiți în piruete
Să ne scăldăm în toate oceanele cu dragostea noastră zglobie
Să râdem adâncurilor vii și crud desuete
Goi, redând viață la ce-a uitat, pe brânci lovită: să reînvie!

Noaptea visului meu s-a dezbrăcat de zale
A descălecat și mi-a zâmbit sfâșietor trezită pe cărarea ta...
Și-am adormit vrăjit pe loc, în poale
Strângând în cel de-al doilea vis, flori: De nu mă uita...