oceanul s-ar spânzura
de țipătul unei balene
aș înnopta pe coapsa ta


erai necunoscuta
fluturii tăi îmi apăsau viața pe coperți de mucava
luau amprentele unui zbor
treceau și silabiseai o privire
ceva cumva păgân incestuos chiar
ceva ridicând o opreliște

îmi voi face concediul în tine
pe marginea unei mări fără folos și oprire

voi pleca în tine
înnoptând în părul tău de cercevea furișată spre ploaie
voi mânca în muntele tău
îți voi admira coloanele și tristețea iarăși furișată
sfârcurile le voi lăsa să-mi aducă pe buze rotundul
liniștea și preludiul unei iubiri
ascultate din
unghiul mort al fericirii