În întuneric de îmi ești făclie,
Tu vei renaște-n textul apocrif,
Falangele-ncleștate strâns pe grif,
Acordul ultim ți-l trimit solie.

Din dezolare storci euforie
Și în bazar calicu-l ungi calif,
În vârf se odihnește chiar Sisif,
Fără folos, că astăzi numai mie

Speranța-mi este suptă de deșert
Ca apa din uitata mea fântână
Și de acum eu nu mai pot, stăpână,
De șarpele-ndoielii să mă iert,
Când, din ce-am vrut, am obținut un sfert
Și nici acela nu o să-mi rămână.