odată un tramvai dădea din aripi pe la geamul meu
era plin cu copii care se jucau de-a v-ați ascunselea
un blonduț s-a uitat la mine din ascunzătoarea lui
apoi le-a făcut semn celorlalți să vină să mă vadă
tramvaiul i-a adunat pe toți în cerc să se sfătuiască
trei sute de copii au aburit tramvaiul din sticlă
și cu degețelele au scris de jos în sus
dacă te vei întoarce în bucătăria din macara
și vei coborî la penultimul etaj în ocean
trebuie să aștepți al șaișpelea avion subacvatic
care te va duce în holul sertarelor
în primul vei găsi o pereche de aripi
cu care vei zbura în sertarul de sus
acolo te va aștepta o navă
care va zbura trei ani lumină până la
planeta dormitoarelor
dacă vei aprinde televizorul
îți vom cânta simfonia din dulap
și vei adormi în pantoful de vată

(Stăteam cu genunchii la gură pe balustradă. Scuipam și începeam să număr până ajungea jos. Am închis ochii și m-am văzut scuipat, ca și cum eram undeva în aer, la vreo zece metri de bloc. Am văzut o siluetă care venea spre mine din casă, eram sigur că voia să mă împingă. Am deschis ochii și am căzut înăuntru. În același timp, un casetofon zbura prin geam afară, după care auzul mi-a revenit violent. Mama și tata țipau unul la altul și trânteau pahare, farfurii. M-am uitat peste pervaz, se auzea muzică lentă din garsoniera fetei de care-mi plăcea, apoi am reușit s-o văd cu un tip dansând blues. Am trecut pe hol pe lângă ai mei, tata m-a agățat de bluză, dar m-am smucit și am scăpat. Am ieșit din bloc și am luat-o la dreapta.)