casa în care am trăit s-a năruit
ca un uriaș ce dă din umeri uitându-se la noi
pereții vechi s-au sfărâmat
precum foița subțire de chitină sub forța gravitației
încă se mai auzeau pașii strămoșilor pe pardoseala veche
de parcă spiritele o luau la goană

am privit liniștit cum cad grinzile
una câte una
cum plesnesc cercevelele
până când totul
s-a făcut un maldăr
de zile amestecate ca o viață de om
lăsând suspendate clipele fericite
de abur violet
zilele poticnite grele ca plumbul
au luat forma coconilor răscopți de funingine

Această casă nu a fost a mea