îl văd tolănit
cu burta-n sus și
mâinile sub cap

cu ochii deschiși
sigur visează
prânzul următor

știe că sunt și săraci
lipsiți de posibilități
dar nu-i pasă de ei mai
ales pentru că nu vrea
să-i aibă-n față vreodată

în cercul celor îndestulați
zâmbetul este mereu prezent
râsetele de voie bună spoiesc
nopțile cu lumina zilelor

printre nenorocirile prăpădiților
se propagă scâncelile țâncilor înfometați
durerile nealinate ale bătrânilor suferinzi
zbieretele lighioanelor aproape
imposibil de potolit toată ziulica

chiar dacă credința celui sătul
este aceeași cu a celui flămând
o mare diferență este între ei

mă tot întreb de o să văd vreodată
o frăție adevărată între bogat și sărac
și mărturisesc dorința de a o vedea aievea