Nisipul scurs prin vene
m-a transformat în dună, miraj pe cîmpuri mate
încercuită-n linii mă-ndrept spre undeva
nu mai culeg nici teamă, nici tremur, nici delir
sunt toată o reflecție a lunii de pe cer
Născută pentru vise, m-am tot ascuns de ele
Le-am tot ucis cu gîndul și ele tot creșteau,
Acoperită toată, cerșeam stropi de lumină
și a venit un înger în mîini cu crizanteme…
…………………………………………………………….
Avea în ochi lumina pe care-o căutam….