Soarele-n tranziție,
M-a făcut să îmi încerc șansa la școala de poliție.
În prima zi am văzut, în fața la un castel,
O fată așa frumoasă cu așa un suflețel...

Ne-am plimbat ca doi romantici zeci minute, ore-n șir,
Până dispărut-a zâna-ndreptul la un cimitir.
Altădată m-a-ndrumat să mă cazez la o casă, de Florii,
Dar am aflat cu stupoare că acolo păpușile toate-s vii.

M-am mutat atunci la dânsa, în castelul său cel mare,
Care-n noapte strălucește mai tare decât un soare.
Nu a trecut prea mult timp și am mers la mănăstire
Ca să ne căsătorim că eram plini de iubire.

Nu știu cum s-a întâmplat,
Dar se pare că pe dat', clădirea s-a scufundat,
În loc s-a format un lac
Iar iubita bunăoară, mi s-a transformat în drac.