Smolit de toamna cea pe jumătate
pe ochiul dimineții curg
sunt o lacrimă pe obrazul divinității
o lumânare-n noaptea-n amurg
spălând aripi de demiurg

îngerii risipesc Lumină
pe obrazul meu
eu
îl întorc și pe celălalt
un Ou
s-a izbit de asfalt

de un timp încoace
tot intru la tine
în Găoace