în spatele nostru trăiește cineva
respiră blocul de aer ce ne inundă misterios organismul
organismul ăsta viu de care suntem atât de îndrăgostiți
până la moarte

oameni mari și buni eu vă cred
într-o altă parte din viața mea am fost cioban
duceam mieii în spate la tăiere
ajutam copiii să simtă mirosul de iarbă
iar ei beți de miros pe dealuri
atât de beți pe dealuri

și mă îmbătam cu lauda lor iubind până la moarte
lăudam cu sete cu pizmă cum mama voastră de ce suntem așa frumoși
nu am găsit vreodată un motiv de unde să ies din mulțime
cu un pas strivit de bolta cerului
să mă strige
să mă ucidă și pe mine gloria