totul e să ai forța în care să-ți pui toată încrederea
într-o undiță și să pescuiești

ajunge!

nu contează că ești amator sau profesionist
să faci totul în felul tău cercul să îl rotești în felul tău
ochiul să devină obosit să-l iei în brațe să-l iubești
că este al tău
să-l cânți în fiecare zi
să-i spui de deochi

acestea nu sunt versuri de batistă
le-am numit respirații
le-am pus cu fața la zid într-o eră
am strigat la ele și mi-a părut rău apoi
să înceapă numărătoarea
terminați cu alintul
și ce să vă mai spun dragii mei uriași
în labirintul meu
sub ochiul meu obosit
stătea dedal de-acum bătrân
își plângea fiul răpus de libertate