Joc șah împotriva mea, Celălalt.
Pătratele albe sînt leagăne,
pătratele negre, morminte.
Piesele au îmbrăcat haine de gală,
ceasul măsoară distanțe, nu timp.
Uneori fac mutări pe care nici eu
nu le înțeleg, însă nu mă pot împotrivi:
mîna pare a fi mișcată de un păpușar
nevăzut. Celălalt
îmi imită greșelile. Parcă joc șah
în oglindă! Înnebunesc îmi vine să
răstorn tabla. Pe margine,
Dumnezeu se preface chibiț,
el știe pînă și ce gîndește regele
atunci cînd regina se lasă
prea ușor capturată.
Partida continuă…continuă…
Pat! strigă cineva
Fericiți schimbăm între noi
- a cîta oară?- coroanele.
Jocul e luat de la capăt.