Se zbat secundele să spargă timp, să se elibereze,
Neștiind de pierderea în eter, tot mai destins, fără de întors,
Bătând la porți de infinit un Dumnezeu să alerteze,
Când gongul sunetul va naște... s-anunțe vid de golu-i stors.

Vor trece talerul vibrând secundele, în rețea de fire,
În zborul peste infinit întins cum gândul fără margini;
Când nu-i nimic, dispare tot, neantu-i doar o nesimțire...
Și un univers va naște iar dintr-un cotor scris cu-alte pagini.

E scena scrisă în multe acte, rupându-se filă cu filă,
În care-s punct imperceptibil din litera ce-mi scrie soartă,
Dintr-un volum fără sfârșit, de-un praf imens, cu fir o bilă
Rostogolită într-o secundă... din timpul de-o natură moartă.
26.05.2013