Sub furoul fin și roș
Sfârcuri, perle aurii
Îmi zâmbesc ca unui moș
În costum, plecat la schi.

De ce, oare, ei se tem?
De fiorul ce-i străbate
Sau că vor trăi boem
În iubiri adevărate?

Hotărând, destul de greu,
Curajos să fiu o dată,
Că sunt muritor și eu,
Iată-mă cu apa luată!

,,Du-te-ncolo, puișor!
Ochii tăi sunt tulburați,
Crezi că nu-nțeleg ce vor,
Și încotro încerci să bați?

Azi nu mi-s boii-acasă,
Vrei o frumoasă ceartă?
Nu, mână curioasă!
Nu-s bine, deci mă iartă!”