te aud
îți spun în fiecare zi că te aud
că sunt un nenorocit nostalgic
mi-am băgat cuvintele în buzunarul de la spate și am fugit
mi-am adus aminte că azi nu văd
semaforul se lăfăie în culori
iar negrul se lăfăie în ochii mei

- hei ființă cu două picioare
vezi pe unde demarezi. nu simți că mă calci?

mă răstignesc în fața miciunilor
hm! ce univers și ce verde mi-a intrat în tălpi!

- nu vă supărați îmi spuneți dacă-i roșu?

soarele râde sarcastic prin pielea mea
simt buzele călcate-n urmă
mai stai, îmi zic
dă-mi numărul zilelor tale
nu dau risipirea foșnetului pe degeaba, îți răspund
mi-am schimbat lanțul de la picioare
vei ști unde sunt după dâra de sânge
lemn nelegiut ce-mi ești
iubește-mă
decimează-mi sărutul
lacrimile își arată colții ia tu ai timp să mă minți

- dă-mi mâna. gustă mărul acesta
mărul care te urmărește aproape de-o viață a trădat
ești un trecător și mă treci.

cuvintele atârnă la colțul unei guri sarcastice
sufletul vâslește în viață
iar altul șade-n drum și-ți bea ființa

- alooo! e cineva aici? e verde domle sau cum e? se trece?


decembrie 2010