Bucurie neîmpărțită cu nimeni,
aproape o tristețe deghizată
care se sparge în bucăți ca un geam
de la fereastra plămânului stâng
pe care s-a depus prea mult fum
și un pic de mâzgă.

Dar nimeni nu observă,
nu-i pasă,
nu-l interesează.

Cu bucurii netrăite unii își omoară timpul,
se îmbată cu iluzii pe care și le satisfac
ca un soldat fără arme
dându-și singur ordine
să înainteze-n deșert.

Împărtășesc credința,
că oricum lumea nu se poate stăpâni
cât mai există femei
de iubit.