mă decojesc de piele o întind pergament
dau cep la vene cu sânge mă scriu
viața o trăiesc absent
în patul meu ca un sicriu
dorm ziua mi-e frică de soare
ca de prima ninsoare
când îți despleteai părul să nu intre lumină

absent de tine,
circulai în sens invers
abia apuc o bucată de pâine,
de vers

în Univers
s-au făcut reglementări clare
despre cum să trăim
să ne înăsprim inima și să ne îndulcim sufletul
pe care doar îl bănuim

locuiesc în oglinda privirii celorlalți

miriște
de gânduri
săpând în liniște
rânduri, rânduri
în aluviu
gândul meu e un fluviu
icoană
chip cioplit de o toană

uit ce ne-am vorbit
gând gârbovit