Atâtea mii de ani s-au chinuit,
Minți rătăcite, în ceasloave,
Să definească pe Cel iubit,
Care-i ierta pentru brașoave.

L-au scăldat în zeci de cuvinte
L-au botezat cu apa de la râu,
Și, dotându-l cu fapte sfinte,
Ei au stăruit tot în desfrâu.

Nu au reușit să se-nchine,
Zdraveni fiind pe-a lumii piață,
Ajungând bătrâni, ca oricine,
Se-ntorc la Cel ce le-a dat viață.