am să ridic din umeri la toate cele ce întrebi
mâinile tale multe mă îmbrățișează
plec cu o cușmă aleasă din florile de fag
pietruire moartă baldachin de nurcă
uitată în pieile echinocțiului bulversând origini
și petale nemirosite
fug strigare cearcăn ca un zâmbet dezgolit
alene privesc peste ieri și amieze
rup jugulare în melancoliile mele nesățioase
cușma mă face scorțișoară și chihlimbar
am să ridic mistere și flori de argint
petale grave amare vor cădea
în setea mea
care mângâie
liniștește
îngăduie
cărări