Nu vreau să caut
Ce e mai bun în oameni
Prea ancorați în propriile rădăcini
Ca să înțeleagă că
Vântul bate sau că frunzele se mișcă

Dacă aș avea de ales
Între viața asta
Și celelalte 1000
Probabil mi-aș petrece măcar una din ele
Dezgropând lumina din oameni

Dar nimeni nu mi-a prezentat un catalog
Și decât să mă așez cuminte
Lângă oameni goi
De la atâta săpat
Prefer să alerg printre șanțurile
De suflete care se hrănesc
Unele cu celelalte
În egoismul lor
Și să nu mai sap niciun centimetru

La urma urmei
Către raiul care cel mai probabil
Nu arată așa cum mi-am închipuit
Se ajunge numai urcând dealuri
Și nu stand pe loc
Încercând să îți sapi propriul drum

Important e ca atunci când ai ajuns în vârf
Să te oprești
Și să nu te împingi
În cel care a ajuns înainte