Mi-am scris lumina-n întuneric,
Încărunțindu-mi noaptea mea,
Și ii sorbeam parfumul feeric,
Ce in tacere se năștea.

Am prins cuvintele bătrâne,
Ce zac în mine istovite,
Aveau priviri demult nebune,
Și le-adormeam în palme mute.

Trezesc din amintiri săruturi,
Ce-mi bat pe țărmul destrămat,
Și de pe buze-mi cad in susuri.
Pe al meu etern de mult uitat.

Mi-e visul plin de-al meu apus,
Dar încă sper să cad-o stea,
Prinzând-o-n versul meu supus,
Să-aștern vecia-n calea sa.