Au murit caii, nechează călării
Fiori de mătase trec prin șira spinării
Se revarsă noaptea luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate
Privind melancolic spre țărmul mării
Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării;
De-a lungul plajei luminate și lise
Suspină pierdute și moartele vise
De unde răsună cu zorii duios,
Un cânt de sirenă nespus de frumos