Așteaptă trase pe linie moartă
dorințele nedate împlinirii.

Din depărtare se aud cete de colindători
cu bătăi ritmice în tobe,
plimbă ursul prin oraș.
Suntem prea obișnuiți încât nu le mai dăm atenție
decât dacă sunt mai zgomotoși,
e o feerie de lumini în consolele deasupra străzii
și pe stâlpii ornamentați.

Oamenii simt sărbătoarea cum îi străbate
ca o nebunie oarbă și caută indiferenți
noi posibilități de iubire
cu bucuria care strălucește la întâlnirea
celor dragi sufletului îmbibat de singurătate.

Gândul acesta mă face să stau liniștit la masă,
o umbră a voinței tale
înflorită ca o rană vindecată de dragoste,
copiii lângă bradul de Crăciun
împodobit ca și sufletul mamei cu duioșie
și globuri multicolore.