Deasupra noastră răsărea cerul,
nici prea albastru, nici prea înstelat.
Noi eram
și îmi făceam curaj să îți spun,
dar cercul era prea strâmt, mă înjunghia.
Fără formă, ne țineam de mână,
umărul meu era cu puțin mai sus decât umărul tău,
ordinea cuvintelor începuse să-mi fie neclară,
ființa noastră însă, îmi părea firească.