„hai încearcă”
– cuvintele cădeau in iarbă
și erau mâncate cu devoțiune
cine ar fi crezut că predilecția ta
pentru tăcere Pandora
va scoate la iveală
în mod straniu uitarea
undeva în spatele nopții
criptate între amurg și ivire
în șir de iluzii își iau zborul
păsări de celuloid
firave și grațioase
le las pe toate să plece
spre țările calde
nu știu dacă
o să le adulmec urma
sub cedrii de brazi
la unison cu boncănitul
unicornilor siderali
importantă este ușurința
cu care pătrunzi în orice aripă
transformându-te
în acel zbor ascultat
doar ascultat
fără întrerupere

trebuie să se întâmple iubito
cuvintele sunt înzăvorâte
în firul de iarbă
păsările de hârtie bat
prea tare din aripi