Simțurile decadente stau sprințare
Pe aproape,
Ele sunt prezență vie și de dulce,
Și de post,
Având darul să ne ducă
Pe căi pline cu hârtoape
Ca să ne aflăm în treabă
Și cu rost,
Și fără rost.
Stăruie divinu-o clipă
Să ne bucure mai mult
Iar Isus, iată, coboară,
Golind locul
De pe cruce
Să vadă cum o duc popii
Cu buticul
Plin de cult,
Amplasat lângă altar,
Unde milă
Va produce.
Așa că,
ÃŽmi vine bine
Când în pofte caut leac
Sau în cărți
Și în saloane
Cu femei între leșinuri.
Petrecând uman în veac
Printre babe și codane,
Înțeleg
De ce nimic
Nu ne vine fără chinuri.