De ani de zile, numai un reper-
Oricât aș publica la ,,Agonia”,
De nicăieri nu vine bucuria;
Stau în cătușe la…,,atelier”

Dar nu mă las bătut și nu disper
În poezie îmi găsesc tăria;
De ani de zile, numai un reper
Oricât aș publica la ,,Agonia”

Editorului chiar nimic nu-i cer
Și la nevoie-mi scot și pălăria!
Oricât de bine-și face datoria
Fă-i doamne, totuși, postul efemer…
De ani de zile, numai un reper-