mă văd, femeie, ca-n oglindă-n tine
căci porți aceleași așteptări și șoapte
avem același așternut de noapte
ești femininul care zace-n mine

tăcerile ni-s în la fel de coapte
privirea ta în loc de ochi îmi ține
chiar și visarea ta îmi aparține
și țâța care-mi drege vin cu lapte

dar în debut crepuscular de eră
minciună parcă totul mi se pare
și-mi pari a fi în mine o himeră

din vreme clipa stând în decupare
aduce-n mine omul care speră
și frica îmi miroase-a depărtare