am mai rămas o pată de cerneală pe lună
ce-și amestecă gândurile cu nisipul
câțiva pești colorați în acvariul îmbrăcat în cuvinte
o tușă de ceață
când tramvaiul împarte prin stații ultima iarnă
și o mască în mallul ce luminează vitrinele triste
un puzzle de păianjeni roz în forma literelor
agățat în copacul din stele-obosite
și câteva degete trecute prin plete de suflet -
primul plecat într-un lup alb
atât de multe
dar goală Doamne
cum un caleidoscop cumpărat spart
................................................
e noapte
cutremurul nimănui ridează asfaltul
mă frec ușor a țipăt cu gheața din mine
și împletesc din cromozomii rămași
sfoară de zmeu
pentru ploaia de mâine

București, 26 Ianuarie 2015