noapte de toamnă târzie
cu lună plină stele
la un pahar cu gândurile mele
atâtea am pe cap
să fi golit ceva ulcele
că tare rău s-au îmbătat
n-am mai putut să mă-nțeleg cu ele
și au plecat pe drum nebune
noroc că nu era țipenie de om
luceafărul dormea-ntr-un pom
o luaseră așa spre casa ta
eheei tu sforăiai la ora aia
se-mpleticeau ținându-se de după gât
ca niște depravate
cântau se sărutau râdeau în gura mare
abia se sprijineau de gard
degeaba le chemam
n-au vrut să vină
habar nu am ce-or fi făcut
când m-am culcat
cățeaua sărea-n lanț lătra la ele
la mintea ei credea că-s lesbiene