O, Tată Ceresc!
Spre Tine nădăjduit-am, și sper
să nu mă lași să pier.
În fața vrăjmașilor mei
să nu mă întristez,
să nu mă rușinez!!!

O, Duhule Sfânt!
din Porțile Luminii,
În noaptea albă a Iubirii,
invăluie-mă pe pământ
cu al dorului fior,
și pe brat mă ridică,
spre a-L Vieții Izvor,

Soarele meu drag și Sfânt
Când toate sufletele plâng,
în Zorii Dimineții,
eu să merg lângă Tine, cântând
spre Tara de Sus,
de mâna cu Tine, Mirele meu, Iisus.

O Maică Fecioară...
Cu toată Creatia Divină,
sufletul din mine
nu-l lăsați să piară.

Când sufletul se stinge
ca flacăra torții
iar trupul se zbate
sub aripa morții,
ca un fruct veșted
din crângurile lumii,
Tu cobori Maică Fecioară,
din zorile albastre...
în genunile vremii..

Sufletul trudit mi-l ridică,
precum cântul viorii
ce se inalță pe plai...
Sprijin să am,
brațul Tău să mi-l dai.
să mă duci lui Dumnezeu.
Că drumul ce urcă spre El,
E foarte strâmt
și nepătruns de greu !