când porți două lumi
nu e ca și când ți-ai așeza mâinile pe spatele unui cal
dintr-un cal iese un alt cal
și mai aprig
și mai vânjos
iar tu îți așezi mâinile pe spatele său
el are o burtă imensă care se umflă până când venele îi ies în evidență
el are o coamă aridă și-și varsă pletele peste picioarele tale
are o coamă precum un păr nestăvilit de femeie
iar stomacul și capul peste copite i se umflă să iasă calul cel nou
precum o iubire care așteaptă cuvintele
iar ele se umflă aidoma unor găuri negre care se umflă
precum o iubire care se umflă
iar cuvintele au coamele tunse
privești nedumirită cum mâinile ți se așază pe calul cel nou care-așteaptă
plesnind stomacul celui vechi care-apune
iar mâinile
parcă virgine
apun întotdeauna pe spatele unui cal nou.